Conflictele dintre oameni sunt o realitate și nu de azi, de ieri, ci de la începuturile noastre. Aș vrea să inițiez întâlnirile noastre cu o expunere a unuia dintre cele mai întâlnite conflicte în munca mea de mediator: conflictele dintre frați.
Ce poate fi mai dureros pentru un părinte decât să-și vadă copiii dușmănindu-se? Ar da orice să-i împace pe fiecare în parte și pe toți împreună. Uneori, depărtarea fizică dintre frații altă dată de nedespărțit, la care se adaugă și problemele cotidiene, conduce la lipsa comunicării, iar de aici și până la a vedea în fratele tău un străin, nu mai este mult, pentru că această goană nesfărșită după material, după satisfacerea unui confort al vieții tot mai ridicat, ne determină să neglijăm apropierea sufletească dintre noi.
Dacă citim ce scrie în Tesaloniceni 4, 9: „Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţiiʺ, vom concluziona că dragostea de frate este una predefinită, nu se învață și nu se presupune, pentru că ea există și e suficient acest unic sentiment de iubire față de frate sau soră, pentru a depăși orice obstacol al neînțelegerilor,
Cu toate acestea, multe sunt neînțelegerile dintre frați, mai ales cele pricinuite din cauza moștenirii rămase în urma părinților. Bieții părinți, s-au spetit toată viața să lase în urma lor ceva pentru toți copiii lor, iar când a venit vremea împărțelii, nu se mai înțeleg cât se cuvine fiecăruia.
Oameni buni, împărțeala dintre frați trebuie făcută cu inima curată și atunci e cea mai bună. Stați toți la masa pe care altă data mama așeza mâncarea și faceți frățească parte fiecăruia dintre voi, ca să vă puteți pune iar la masă de sărbători, nu să vă ocoliți și să nu va urâți.
Care este împărțeala corectă, mă veți întreba? Pentru că unul a stat în casă cu părinții, altul a făcut mai multă școală, celălalt a plecat printre străini…Să știți că fiecăruia i-a fost greu în felul lui, așadar nu jucați doar prin prisma greului propriu. Iar, ca să mă întorc la partajul moștenirii, aceasta este bună numai atunci când fiecare este mulțumit că a înțeles rolul lui în familie.
Atunci când înțelegi că împărțeala moștenirii cu frații tăi, trebuie să se facă prin învoială și nu prin procese și bătălii în instanțele de judecată, atunci vei rămâne vertical în fața oricăror alte greutăți, căci, așa cum spune Sfânta Scriptură: „Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnireʺ (Ioan 2, 10) .